Conf. Soroceanu: "Farmacistul sef trebuie sa-si spuna parerea cand angajatorul intervine in atributiile sale"

Valentina Soroceanu este din 2007 presedintele sectiunii Bucuresti a Societatii Romane de Istoria  Farmaciei, are o experienta de mai mult de noua ani ca farmacist specialist, dar si una mai scurta - de un an de zile - ca farmacist sef. Totodata, conf. univ. farm Valentina Soroceanu are o vechime in activitatea farmaceutica de peste 20 ani, absolvind Facultatea de Farmacie din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie (UMF) "Carol Davila" din Capitala, in anul 1984. Anul acesta a implinit 20 de ani de experienta in invatamantul universitar, predand la Catedra de Marketing Farmaceutic a aceleiasi facultati pe care, la randul sau, a urmat-o.

Mirabela Viasu (M.V.): Va mai amintiti de ce ati ales Facultatea de Farmacie?

Valentina Soroceanu (V.S.): Pe vremea aceea era o facultate foarte cautata. Bine, si astazi mai este. Atunci, ca pe multi tineri, ma pasiona ceea ce era mai greu de atins, nu ce era mai usor, cum se intampla astazi. Frumusetea, curatenia, grija fata de aproapele nostru, cam acestea au fost motivele pentru care am ales Farmacia.

M.V.: Sa inteleg ca nu au mai existat si alte pasiuni, ca dintotdeauna v-ati dorit sa fiti farmacist?

V.S.: Eu am facut liceul de chimie si am si lucrat un an dupa liceu. Initial ma orientasem spre chimie, dar dupa ce am vazut ce inseamna chimia industriala, am decis ca vreau ceva mai rafinat, mai curat. Am lucrat in chimie chiar la sinteza si va imaginati ca acolo trebuia sa ai costum de protectie, cizme de cauciuc, manusi. Sigur ca era foarte interesant si acolo, dar in opinia mea, cred ca acest domeniu se potriveste mai bine unui barbat.

M.V.: Spuneati ca era greu la Farmacie. Cat de mare era concurenta?

V.S.: Era foarte greu chiar. Cea mai mare concurenta, pe vremea aceea, era la Drept si la Farmacie. Cu un an inainte de a intra noi erau 23 pe loc, iar cand am dat eu s-a mai redus putin concurenta pentru ca s-au introdus la admitere problemele la fizica si la chimie - pana atunci se dadea examen doar la teorie. Cu toate acestea, concurenta a fost de 17-18 pe loc. Pot spune ca este mult de lucru si multa munca la Facultatea de Farmacie, dar dupa parerea mea, merita efortul.

M.V.: Pe vremea aceea inca se facea stagiatura obligatorie...

V.S.: Da, asa este. Stagiatura am luat-o tot in industrie pentru ca, avand medie mare si dorind sa raman intr-un oras mare, aveam de ales fie Institutul pentru Controlul de Sanatate al Medicamentelor (ICSM CFU), fie industria farmaceutica. Am lucrat chiar la uzina de medicamente, la sectia de Sterile.

M.V.: Si cum ati descrie acea perioada?

V.S.: Pot spune ca a fost mai placuta decat perioada in care lucrasem in chimie. A fost o experienta care mi-a folosit mai tarziu, avand in vedere faptul ca trebuie sa lucrezi cu oamenii. Trebuie sa te adaptezi tipului de om, tipului de cunostinte de care dispune el, metodei pe care trebuie sa o aplici cu fiecare pentru a da rezultate.

M.V.: Stiu ca a urmat apoi o perioada scurta in care ati fost farmacist sef...

V.S.: Da, dupa stagiatura se facea repartitia nationala care avea toate municipiile inchise pentru medici, farmacisti si profesori. Pe profesori chiar i-a obligat sa-si faca buletine de provincie la un moment dat. In aceste conditii, tot datorita mediei mari de absolvire, am avut de ales intre Baile Herculane si ceva langa Brasov, am impresia ca Rasnov. Am ales Baile Herculane pentru ca era o statiune, iar acolo am ocupat si functia de farmacist sef.

M.V.: Ati stat o perioada si ati observat modul in care lucreaza un farmacist sef cu experienta?

V.S.: Da, si cred ca este foarte important sa vezi cum isi desfasoara activitatea un farmacist sef cu experienta. Ceea ce se intampla astazi nu mi se pare corect: sa dai posibilitatea unui proaspat absolvent lipsit de experienta - indiferent ca lucreaza ca student, el nu lucreaza ca farmacist, iar titulatura lui din timpul studentiei nu este nici macar de asistent, pentru ca nu are drept de practica - care se trezeste proaspat iesit de pe bancile facultatii, sa conduca un colectiv, colectiv care poate sa aiba o experienta mai mare decat el. In aceste conditii, farmacistul nu are nici autoritatea morala in fata colectivului respectiv. Atunci, cum ai putea da rezultate? In majoritatea tarilor din Europa, pentru a ocupa aceasta functie, se cer minimum 2-3 ani de vechime. Cred ca acest lucru ar putea fi introdus in legislatia romana fara niciun fel de impediment.

M.V.: De anul acesta se va introduce in noua lege a farmaciei acest punct...

V.S.: A fost o propunere si la modificarea anterioara si atunci nu s-a renuntat decat la deschiderea farmaciilor prin exceptii in gari, in centre comerciale si asa mai departe. Exista in propunerea respectiva si introducerea acestei conditii. Daca ar fi dupa mine, eu as spune ca ar trebui sa ocupe aceasta functie numai cei care au deja si titlul de specialist, pentru ca atunci cum ii departajam? Si carear putea fi motivatia pentru un farmacist sa-si perfectioneze pregatirea profesionala, daca nu urcarea unei noi treapte? Dar se pare ca este exagerat, din alte puncte de vedere si dupa opiniile altor specialisti. Eu as zice ca nu este asa si ca trebuie impus macar un minimum de experienta.

Noi facem in facultate, chiar in anul 5, toate etapele care se desfasoara in farmacie. La Marketing asta facem, si la lucrarile practice, si la curs - incepand cu aprovizionarea unei farmacii, cum se realizeaza receptia, depozitarea produselor, conditiile pentru categoriile diferite de produse si pana la eliberarea medicamentelor: care este legislatia, care sunt categoriile si responsabilitatile, cine are dreptul sa elibereze anumite produse.

M.V.: Deci, partea teoretica ar stapani-o, pentru ca se face in scoala...

V.S.: Exact, insa practica nu o au, pentru ca ei, teoretic, nu au eliberat medicamente. In realitate, insa, multi studenti sunt pusi sa-si depaseasca atributiile si sa elibereze retete, ceea ce nu este corect, si incalca dreptul pacientilor la un serviciu competent, oferit de un personal instruit corespunzator.

M.V.: Difera foarte mult lucrul intr-o farmacie de spital de munca din farmacia comunitara?

V.S.: Absolut. Difera in sensul ca farmacistul din spital ia foarte putin contact cu pacientul. La vizita de dimineata, medicul nu accepta intotdeauna prezenta farmacistului, ceea ce nu este corect. La raportul de garda, prin legislatie, farmacistul este obligat sa participe, dar trebuie sa constientizeze si medicul importanta prezentei lui, ceea ce iar nu se intampla. Sunt insa cateva semnale ca incep sa se miste lucrurile in directia aceasta, dar sunt foarte slabe. Au trecut mai bine de 20 de ani de cand s-a introdus specializarea de Farmacie Clinica si noi nu avem un farmacist clinician in fiecare farmacie de spital. Ba mai mult, nu avem farmacisti in farmaciile de spital, deci nu exista nicio legatura cu pacientul. Eu nu ma pot pregati ca specialist in lipsa partenerului meu de lucru, care este pacientul.

Conf. univ. farm. Valentina Soroceanu

M.V.: Revenind la atributiile farmacistului sef, acesta trebuie sa fie si un om de afaceri, nu?

V.S.: Da, poate fi un om de afaceri daca este si proprietarul farmaciei pe care o conduce. Avand in vedere ca in ultimul timp s-a redus numarul proprietarilor farmacisti si a crescut numarul farmaciilor care apartin lanturilor, nu stiu cat de mult pot sa spun ca este om de afaceri orice farmacist sef dintr-un lant. Activitatea lui este dirijata, lucru nu tocmai corect. Farmacistul sef dintr-o farmacie de lant ar trebui sa fie lasat sa conduca el unitatea respectiva, pentru ca el este specialistul si el stie cel mai bine ce trebuie facut. Activitatea lui este uneori chiar ingradita, insa cu voia farmacistului insusi, pentru ca altfel acesta nu ar fi acceptat postul.

M.V.: Cat de mult trebuie farmacistul sef sa lucreze cu pacientul?

V.S.: Farmacistul sef nu-si poate permite sa faca doar munca administrativa. Cel putin jumatate din norma lui de munca o acorda pacientului, daca nu chiar trei sferturi din aceasta. In ceea ce priveste farmaciile de lanturi, acestea nu sunt acoperite de suficienti farmacisti si, atunci, obligatoriu jumatate din norma lui de lucru este la dispozitia pacientului. Acelasi lucru este valabil si in farmaciile comunitare, unde farmacistul sef poate sta chiar mai mult la dispozitia pacientilor, pentru ca el acolo isi inlocuieste oamenii si sambata, si duminica, si chiar in timpul concediilor.

M.V.: Ce sfaturi ati da unui tanar farmacist care doreste sa devina farmacist sef?

V.S.: In primul rand, sa citeasca foarte bine toate documentele care ii sunt puse in fata inainte de angajare, sa aiba puterea si indrazneala sa-si spuna parerea atunci cand constata ca lucrurile nu sunt tocmai in regula - vorbesc de anumite interventii ale angajatorilor in atributiile farmacistului sef, in sensul de a i le limita sau de a-i cere mai mult. El trebuie sa-si cunoasca foarte bine limitele competentei si, sigur, sa nu se dea inapoi de la anumite sarcini, dar sa nu permita celor neavizati sa-i incalce teritoriul. Daca nu cunosc legislatia, daca nu cunosc ceea ce este corect conform legii, atunci nu au cum sa-si practice corect meseria. Vin multi chiar la noi la disciplina si ca rezidenti, si dupa terminarea rezidentiatului si ne spun ca sunt pusi in fata anumitor situatii: ca nu li se elibereaza contractele de munca, ca au semnat contractul, dar ca nu au primit un exemplar, se trezesc dupa ani de zile ca de fapt contractul lor nu a fost inregistrat.

M.V.: Care ar fi cea mai importanta calitate a unei persoane care ocupa functia de farmacist sef?

V.S.: Nu cred ca este vorba doar de o calitate anume. In primul rand este nevoie de munca, perseverenta si daruire, pentru ca, daca nu ai nicio atragere si faci lucrurile mecanic si numai pentru bani, nu cred ca sunt de durata. Se acumuleaza neajunsurile, frustrarile si atunci devii iritat, stresat si nu mai dai randament, chiar daca stai 10 ore la serviciu in loc de 8.

Autor: Mirabela Viasu