CEFOTETAN "BIOCHEMIE" flacon injectabil - prospecte medicament - PaginaFarmacistilor.ro

CEFOTETAN "BIOCHEMIE" flacon injectabil

Compozitie

1 flacon contine: Cefotetan sub forma de sare de sodiu (corespunzator la 3,5 micromol Na) 1 000 mg.

Forma de prezentare

Flacon a 1 g. Ambalaj clinic.

Proprietati si actiune

Cefotetanul este un antibiotic semisintetic pentru administrarea parenterala, din grupa cefomicinelor, cu un spectru larg de actiune bactericida, fata de microorganisme aerobe si anaerobe incluzand si microorganismele rezistente la prima si a doua generatie de cefalosporine. Concentratiile minime inhibitoare (MIC50, MIC90) de bacterii sensibile la cefotetan:

Indicatii

Infectii severe provocate de organisme sensibile la Cefotetan: Renale si ale tractului urinar inferior; Ale organelor genitale (incluzand si gonorrhoea); Ale tractului respirator; Nas, gat si urechi; Piele si tesuturi moi; Oase si articulatii; Ale cavitatii abdominale (ex. peritonita, infectii ale tractului biliar); Septicemie; Proflaxia perioperatorie la pacientii cu risc de infectii. Deoarece nu exista o experienta clinica suficient de bogata, recomandarea Cefotetanului in meningita este inca incerta. Activitatea clinica impotriva Clostridium difficile este inca neclara. In cazurile in care se cere urgent terapia cu antibiotice, se poate incepe tratamentul cu Cefotetan inainte ca agentul patogen sa fi fost identificat, daca tabloul clinic general indica o infectie cu organisme sensibile la Cefotetan.

Mod de administrare

Intravenos si intramuscular. Injectii intravenoase: Cefotetan (1,0 g) se dizolva in cel putin 5 ml apa pentru injectii si se injecteaza lent in 3 pana la 5 minute. Injectii intramusculare: Cefotetan (1,0 g) se dizolva in 2 ml apa pentru injectii sau in 2 ml solutie de lidocaina 0,5%. Solutia se injecteaza adanc intramuscular. Se vor evita injectiile intravasculare. Cefotetanul nu se va amesteca cu alte antibiotice in seringa.

Posologie

Dozarea si modul de aplicare depind de severitatea infectiei, sensibilitatea agentului patogen si de starea pacientului. Adulti: 1 g la fiecare 12 ore; infectii severe 2 g la fiecare 12 ore; in infectiile cu risc vital, doza poate fi marita pana la 3 g la fiecare 12 ore. O doza de 0,5-1 g la fiecare 12 sau 24 ore este cea mai adecvata in infectiile tractului urinar si o singura doza intramusculara de 0,5 g in gonoree. 1-2 g intramuscular sau intravenos inainte de operatie si 1-2 g la 12 si 24 ore dupa operatie. Copii peste 6 luni: 10-30 mg/kg corp la fiecare 12 ore. Doza zilnica cea mai adecvata, in majoritatea cazurilor, este de 40 mg/kg corp. Nu exista experienta clinica disponibila pentru copiii cu varsta sub 6 luni. Dozarea in insuficienta renala: Este indicata o ajustare a dozei, functie de severitatea insuficientei renale. Doza de intretinere se va reduce in concordanta cu urmatorul regim de dozare:

Contraindicatii

Hipersensibilitate la cefalosporine. La pacientii alergici la penicilina, se poate suspecta o cross-alergie. Cefotetanul nu se va administra la pacientii carora nu li se poate administra vitamina K; in special la cei cu diateza hemoragica.

Sarcina si alaptare

La animalele de studiu nu s-a observat nici o modificare in embriogeneza. Pe de alta parte Cefotetanul nu s-a demonstrat a fi inofensiv la femeile gravide; prin urmare se poate folosi cefotetanul la femeile gravide numai in cazul in care medicul constata ca efectul terapeutic al medicamentului depaseste riscul si aceasta numai in primul trimestru de sarcina. Intrucat s-a demonstrat prezenta cefotetanului, in cantitati mici, in laptele mamei, nu se va administra cefotetan in timpul alaptarii.

Efecte secundare

In tratamentul cu cefotetan pot aparea extrem de rar hemoragii si tulburari ale coagularii sangelui. Pacientii cu boli asociate care conduc la deficit de vitamina K sau influenteaza coagularea sangelui prezinta un risc crescut la administrarea de cefotetan. De aceea valoarea timpului Quick trebuie determinata regulat (la fiecare 2-3 zile), in mod special in aceste cazuri. Daca valoarea timpului Quick este scazuta si daca exista suspiciunea de deficit de vitamina K, este indicata administrarea de vitamina K (10 mg/saptamana) (v. factorii de risc asociati). Factorii de risc asociati care cresc pericolul de sangerare si consecintele sale: alimentatie parenterala, malnutritie, cancer, afectiuni hepatice si renale, varsta inaintata, trombocitopenie, alte boli asociate care induc sau potenteaza hemoragia (ex. hemofilia, ulcerele gastrointestinale), terapia prelungita cu antibiotice (ex. ticarcilin, latamoxef, cefamandol, cefazolin, cefmenoxim, cefoperazon). Alte efecte secundare: modificari ale componentelor sangelui: modificarea numarului de leucocite (ex. eozinofilie, leucopenie, agranulocitoza), ale numarului de hematii (anemie hemolitica) si ale numarului de tromobocite (trombocitopenie, trombocitoza); reactii de hipersensibilitate. Reactii alergice cutanate (ex. inrosirea pielii cu senzatie de fierbinte, prurit, urticarie), febra medicamentoasa. Sunt posibile reactii acute severe de hipersensibilitate (anafilaxis). Influentarea functiilor hepatice: cresterea nivelului seric al enzimelor hepatice (SGOT, SGPT, fosfataza alcalina); influentarea functiilor renale: impiedicari ale functiilor renale, in particular la pacientii cu afectiuni severe, care primesc doze maxime. Tractul gastrointestinal: greturi, diaree; reactii locale: este posibila iritarea peretelui venos sau chiar tromboflebita. Alte efecte: tranzit ingreunat, suprainfectii cu Candida si enterococi.

Interactiuni

La fel cu alte cefalosporine, cefotetanul, in prezenta alcoolului, poate induce reactii ca: dureri de cap, cresterea sau reducerea presiunii sangelui, inrosiri ale pielii in regiunile capului si gatului, greata, voma si puls accelerat sau neregulat. Consumul oricarei forme de alcool trebuie evitat in timpul terapiei si minimum 5 zile dupa incetarea acesteia. Parametrii de coagulare trebuie verificati in mod regulat si frecvent; concomitent terapiei se vor administra doze inalte de heparina, anticoagulanti orali si alte medicamente ce influenteaza coagularea. Acestea se vor administra de asemenea concomitent cu substantele care ar putea induce tulburari ale functiilor trombocitelor. Cefotetan se va administra cu precautii speciale pacientilor care au fost tratati cu aminoglicozide sau diuretice puternice (ex. furosemid), deoarece acestea pot afecta functiile renale. Interferente cu testele de laborator: Dozarea glucozei urinare prin metoda reducerii poate furniza rezultate fals pozitive, ca urmare a tratamentului cu cefotetan. Prin urmare glucoza urinara se va determina prin metoda enzimatica. Rezultatele fals pozitive pot aparea si la dozarea creatininei prin metoda Jaffe.

Atentionari speciale

Datorita unei posibile reduceri a activitatii protrombinei se recomanda verificarea in mod regulat a valorii timpului Quick, in special la pacienti cu risc crescut (pacientii cu disfunctii hepatice sau renale, alimentatie parenterala, diateza hemoragica sau pacienti in timpul terapiei cu anticoagulanti). Daca este necesar, se va administra vitamina K (10 mg/saptamana). La administrarea vitaminei K se va tine cont ca aceasta afecteaza activitatea anticoagulantilor de tip cumarina. In cursul terapiei cu cefotetan poate aparea, in rare cazuri, trombocitoza (care in majoritatea cazurilor nu are relevanta clinica). In orice caz, tratamentul trebuie intrerupt in cazul in care numarul de trombocite scade sub 106/mm3; in cazurile simptomatice este indicata administrarea de inhibitori ai agregarii trombocitelor. O verificare atenta a functiilor renale este necesara la administrarea concomitenta de cefotetan, aminoglicozide si diuretice. Pacientii vor fi sfatuiti sa nu consume alcool in timpul tratamentului cu cefotetan, cat si minimum 5 zile de la incetarea acestuia. La pacientii hraniti artificial, fie oral, fie pe cale parenterala, se vor folosi numai lichide ce nu contin etanol. O atentie deosebita se va arata colitelor pseudomembranoase induse de antibiotic, care pot periclita viata pacientului; in aceste cazuri se va institui o terapie adecvata, bazata pe testele de rezistenta (de ex. vancomicina orala, 250 mg de 4 ori pe zi). Antiperistalticele sunt contraindicate. Simptomele de intoxicatie datorata supradozarii trebuie tratate simptomatic. Dializa peritoneala sau hemodializa accelereaza eliminarea cefotetanului din circulatie.

Conditii de pastrare

Se va pastra sub 25 grade Celsius, ferit de lumina. Stabilitate: daca este pastrat nedizolvat, conform cu prescriptiile, Cefotetan "Biochemie" isi pastreaza toate calitatile terapeutice pana la data prevazuta pe ambalaj. Pastrata la temperatura camerei (peste 25 grade Celsius), solutia injectabila este utilizabila in decurs de 12 ore; pastrata in frigider (2 - 8 grade Celsius) se poate folosi in decurs de o saptamana.

3762 vizualizari
Lasa un comentariu:

Scrie mai jos comentariul tau. Acesta va fi moderat de administrator si apoi publicat.

La postarea comentariilor pe www.PaginaFarmacistilor.ro, te rugam sa utilizezi un limbaj civilizat si sa eviti atacurile off topic la adresa autorilor mesajelor. In cazul in care nu vei respecta aceste reguli, comentariile tale nu vor fi publicate.

  »  

* Campurile marcate cu steluta sunt obligatorii.